Puncte cheie
- Este probabil ca tratamentele psihologice bazate pe terapia cognitiv-comportamentală (care se concentrează pe schimbarea gândurilor și a comportamentelor) să aibă mici efecte pozitive asupra depresiei, a calității vieții și a activităților zilnice la persoanele cu demență sau cu deficiență cognitivă ușoară (MCI).
Nu există suficiente dovezi pentru a demonstra dacă tratamentul psihologic este util pentru anxietatea persoanelor cu demență sau cu MCI.
- Sunt necesare mai multe dovezi în legătură cu diferitele tipuri de tratamente psihologice și utilitatea lor pentru categorii variate de persoane.
Ce sunt demența și tulburările cognitive ușoare?
Demența este o afecțiune în care memoria și gândirea sunt afectate. O persoană care suferă de demență nu mai este capabilă să își gestioneze toate activitățile zilnice în mod independent. Deficiența cognitivă ușoară (MCI) este mai puțin severă și nu are un efect semnificativ asupra activităților zilnice. Unele persoane cu MCI vor dezvolta în viitor demență.
Ce înțelegem prin tratamente psihologice?
Tratamentele psihologice, cunoscute uneori sub numele de "terapii de vorbire", se bazează pe teorii psihologice. Acestea presupun ca terapeutul să lucreze împreună cu o persoană sau cu un grup restrâns de persoane în vederea dezvoltării unor abilități și strategii de îmbunătățire a stării de bine. Aceste tratamente pot fi adaptate pentru persoanele cu deficiențe cognitive.
Ce am vrut să aflăm?
Depresia și anxietatea sunt întâlnite frecvent la persoanele cu demență și MCI, dar nu este elucidată cea mai bună îngrijire terapeutică. Este posibil ca medicamentele utilizate adesea pentru a trata aceste afecțiuni să nu fie eficiente pentru persoanele cu demență și să producă efecte secundare, astfel încât multe ghiduri recomandă să se încerce mai întâi tratamentele psihologice. Am acordat un interes crescut pentru terapiile psihologice care au ca scop reducerea simptomelor de anxietate sau depresie ori îmbunătățirea stării emoționale a persoanelor cu demență sau MCI. Există o varietate de tipuri de tratamente psihologice. Am vrut să descoperim cât de eficient este fiecare tratament pentru simptomele depresiei și anxietății la persoanele cu demență sau cu MCI. De asemenea, am urmărit care sunt efectele asupra calității vieții, a capacității de gândire și de gestionare a activităților zilnice și să aflăm dacă tratamentele au avut efecte nedorite.
Cum am acționat?
Am căutat studii care au comparat un tratament psihologic cu îngrijirea obișnuită, uneori însoțită de terapie nespecifică (ce nu reprezintă un tratament psihologic specific).
Am împărțit tratamentele psihologice în mai multe categorii generale, având drept criterii teoria de la baza acestora și a conținutului sesiunilor de tratament, urmând ca apoi fiecare categorie să fie analizată. Rezultatele studiilor au fost sintetizate, iar plauzibilitatea dovezilor a fost evaluată, toate în baza unor factori precum metodele și dimensiunile studiilor.
Ce am descoperit?
Am găsit 29 de studii care au inclus 2599 de participanți ce se confruntă cu demență sau cu MCI. Majoritatea lucrărilor descoperite fac referire la tratamentele bazate pe terapia cognitiv-comportamentală (TCC, care are ca scop modificarea gândurilor și a comportamentelor) și la tratamentele care vizează sprijinirea stării de bine, pe care le-am numit consiliere și terapii de susținere. Am găsit, de asemenea, un număr foarte mic de studii despre terapia interpersonală și despre cea cognitivă bazată pe mindfulness. Majoritatea studiilor au analizat efectul avut asupra depresiei, iar un număr deosebit de restrâns au urmărit efectul avut asupra anxietății.
Rezultatele găsite sugerează că:
- Deși efectele au fost mici, este posibil ca tratamentele bazate pe TCC să îmbunătățească simptomele depresiei, calitatea vieții și capacitatea de a gestiona activitățile zilnice la sfârșitul perioadei de terapie la persoanele cu demență sau cu MCI. Nu ne putem pronunța în legătură cu efectele avute asupra anxietății. Au existat unele mențiuni referitoare la faptul că efectul asupra depresiei ar putea depinde de gradul de severitate al simptomelor înainte de începerea tratamentului, de diagnosticul de demență sau MCI și de tipul tratamentului aplicat, dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a atesta credibilitatea acestora.
- Este posibil ca tratamentele de susținere și consiliere să nu exercite nicio influență asupra simptomelor depresiei la sfârșitul tratamentului și nu au existat suficiente dovezi referitoare la acțiunea lor asupra anxietății.
- Nu ne putem exprima cu privire la credibilitatea efectului terapiilor bazate pe mindfulness sau al terapiei interpersonale, deoarece au existat foarte puține studii privind aceste tratamente.
Au fost găsite informații limitate cu privire la efectele nedorite asociate cu oricare dintre tratamente.
Am descoperit, de asemenea, 14 studii în curs de desfășurare, astfel încât ne putem aștepta ca în următorii ani să fie disponibile mai multe dovezi cu privire la întrebarea noastră.
Care sunt limitele probelor?
Exprimăm o certitudine moderată cu privire la micile efecte pozitive ale tratamentelor bazate pe TCC asupra depresiei, calității vieții și activităților zilnice, dar suntem reținuți în ceea ce privește alte rezultate. Majoritatea participanților la studiu sufereau de demență de severitate ușoară sau moderată, astfel încât este posibil ca rezultatele să nu se aplice persoanelor cu MCI sau care se confruntă cu demență mai severă. Foarte puține cercetări au inclus doar participanți care aveau niveluri semnificative de depresie înainte de tratament, cu toate că, în practică, aceștia au cea mai mare posibilitate de a primi tratamentul. Nu există încă suficiente dovezi pentru a putea indica persoanele cu cea mai mare probabilitate de a beneficia de anumite tratamente psihologice.
Cât de actuale sunt observațiile?
Prezenta revizie a fost actualizată ultima dată în februarie 2021.
Nota traducătorului: Această traducere a fost realizată pentru Cochrane România de Teodora Popa de la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade“ din Târgu Mureș și de Emanuela Sărmășan de la Spitalul Clinic Județean de Urgență, Târgu Mureș.