Mesaje cheie

Nu se cunoaște dacă medicamentele antipsihotice mai vechi, de primă generație sau "tipice", cum ar fi haloperidolul, au efect asupra agitației psihomotorii (de exemplu, neliniște și agresivitate); efectul este cel mult moderat. Medicamentele antipsihotice tipice pot ameliora ușor halucinațiile și delirul la pacienții cu demență. 

Este probabil ca medicamentele antipsihotice "atipice" mai noi, de a doua generație, cum ar fi risperidona, să amelioreze ușor agitația psihomotorie. Este probabil ca medicamentele antipsihotice atipice să nu aibă niciun efect asupra simptomelor psihotice. 

Atât antipsihoticele de primă generație, cât și cele de a doua generație cresc riscul de somnolență și prezintă diverse alte reacții adverse. În cazul în care simptomele pacienților se ameliorează după inițierea tratamentului antipsihotic, acest lucru se datorează probabil în mare parte evoluției naturale favorabile a simptomatologiei.

Ce sunt antipsihoticele?

Antipsihoticele sunt medicamente prescrise pentru tratamentul psihozei și al tulburărilor grave de comportament din cadrul unor boli psihice precum schizofrenia, tulburarea bipolară și depresia. Psihozele includ delirul (convingeri patologice puternice și judecăți eronate ale realității obiective) și halucinațiile (percepții false - de obicei, vizuale sau auditive - fără obiect).

Medicamentele antipsihotice sunt adesea clasificate în două grupe:

1. antipsihotice de primă generație (mai vechi) sau "tipice", de exemplu haloperidol;

2. antipsihotice de a doua generație (mai noi) sau "atipice", de exemplu risperidona.

Ambele clase pot cauza reacții adverse, cum ar fi somnolență, tulburări extrapiramidale (de exemplu, dischinezii, acatisie, tremor, mioclonii) și creștere în greutate.

De ce este necesară utilizarea medicamentelor antipsihotice în tratamentul persoanelor cu demență?

Persoanele cu demență prezintă adesea în evoluția bolii halucinații și delir. În special în ultimele etape ale bolii, aceștia pot manifesta agitație psihomotorie manifestată prin neliniște, țipete sau heteroagresivitate. Este important să înțelegem ce anume cauzează aceste comportamente, luând in considerare faptul ca există numeroase tratamente non-farmacologice. Cu toate acestea, medicamentele antipsihotice au fost adesea prescrise pacienților cu demență pentru tratamentul acestor simptome. În multe țări, acestea sunt prescrise mai rar decât în trecut, dar sunt încă utilizate în tratamentul simptomelor severe.

Ce am vrut să aflăm?

Am dorit să aflăm în ce măsură ameliorează medicamentele antipsihotice agitația psihomotorie și simptomele psihotice la pacienții diagnosticați cu cele mai frecvente două tipuri de demență, și anume demența datorată bolii Alzheimer și demența vasculară. De asemenea, am dorit să aflăm numărul pacienților care au manifestat reacții adverse.

Cum am procedat?

Am căutat studii care au evaluat medicamentele antipsihotice disponibile în prezent în Statele Unite ale Americii sau în Uniunea Europeană, în comparație cu placebo pentru tratamentul agitației persistente sau al simptomelor psihotice. Pacienții incluși au fost diagnosticați cu boala Alzheimer sau demență vasculară. Aceștia pot avea orice vârstă și pot locui într-un centru de îngrijire pentru vârstnici, în comunitate sau pot fi internați într-un spital. Majoritatea pacienților care au fost incluși trebuiau să manifeste la inițierea studiului agitație (inclusiv agresivitate), psihoză sau ambele.

Rezultatele studiilor au fost comparate și sintetizate, iar plauzibilitatea dovezilor a fost evaluată în baza unor factori precum metodologia și dimensiunea studiilor.

Care au fost rezultatele?

Am găsit 24 de studii care au inclus un total de 6090 de pacienți:

- șase studii au evaluat antipsihoticele tipice, majoritatea haloperidol; 

- 20 de studii au evaluat antipsihoticele atipice, cum ar fi risperidona, olanzapina și aripiprazol; 

- două studii au evaluat atât antipsihoticele tipice, cât și pe cele atipice.

Toate studiile au comparat antipsihoticele cu placebo. Pacienții locuiau fie în centre de îngrijre sau în comunitate, fie erau internați în spital sau o combinație a acestora.

Rezultate cheie

Antipsihoticele tipice (haloperidol, tiotixen) în comparație cu placebo:

- pot ameliora ușor simptomele psihotice (2 studii, 240 de pacienți), dar efectul lor asupra agitației nu este cert (4 studii, 361 de pacienți); 

- cresc probabil riscul de somnolență (3 studii, 466 de pacienți) și de apariție a tulburărilor extrapiramidale (3 studii, 467 de pacienți); 

- pot crește ușor riscul de reacții adverse grave (1 studiu, 193 de pacienți) și de deces (6 studii, 578 de pacienți). 

Niciun rezultat nu a inclus riscul combinat de reacții adverse grave și mai puțin grave.

Antipsihoticele atipice (risperidona, olanzapina, aripiprazol, quetiapina) în comparație cu placebo:

- probabil că ameliorează ușor agitația (7 studii, 1971 de pacienți) și pot reduce ușor agresivitatea (1 studiu, 301 de pacienți), dar probabil că nu au un efect important asupra simptomelor psihotice (12 studii, 3364 de pacienți);

- cresc riscul de somnolență (13 studii, 2878 de pacienți) și cresc probabil ușor riscul de apariție a tulburărilor extrapiramidale (15 studii, 4180 pe pacienți);

- cresc probabil ușor riscul combinat de reacții adverse grave și mai puțin grave, riscul de reacții adverse grave și riscul de deces (17 studii, 5032 de pacienți).

Care sunt limitările dovezilor?

Per total, încrederea în dovezile privind antipsihoticele tipice este limitată, iar încrederea în dovezile privind antipsihoticele atipice este moderată. Antipsihoticele tipice au fost evaluate în doar câteva studii. Mai mult, studiile privind antipsihoticele tipice și atipice nu au utilizat întotdeauna cea mai bună metodologie sau nu au raportat rezultatele. În consecință, este posibil ca efectele asupra agitației sau psihozei să fi fost supraestimate, iar reacțiile adverse să fi fost subestimate.

Cât de actuale sunt aceste dovezi?

Prezenta revizie a fost actualizată ultima dată în 7 ianuarie 2021.