Subiectul reviziei sistematice
Am încercat să aflăm cât de eficiente sunt anumite clase de medicamente antiaritmice (medicamente utilizate pentru a preveni sau trata un ritm cardiac neregulat) în menținerea ritmului sinusal (ritmul cardiac normal) la persoane, după ablația prin cateter (o procedură în care se utilizează catetere pentru a crea arsuri controlate în inimă pentru a preveni și a trata apariția aritmiei) pentru fibrilația atrială (un tip comun de ritm cardiac neregulat), în comparație cu ablația prin cateter de una singură.
Introducere
Cea mai frecventă tulburare de ritm, fibrilația atrială, poate face ca cele două cavități superioare ale inimii (atriile) să pulseze foarte rapid, ceea ce duce la simptome precum palpitații, amețeli și dificultăți de respirație. Tratamentul fibrilației atriale include, de obicei, medicamente pentru a controla frecvența cardiacă și a reduce riscul de accident vascular cerebral. Cu toate acestea, la unele persoane, restabilirea ritmului cardiac normal pentru controlul simptomelor se realizează prin crearea de arsuri controlate cu ajutorul cateterelor de ablație pentru a elimina fibrilația atrială. Pacienții recad, adesea, în fibrilație atrială, în ciuda ablației, iar anumite medicamente antiaritmice (dintre care suntem interesați doar de Clasa I și III) sunt administrate pentru a reduce riscul de recidivă a aritmiei.
Criterii de selecție
Am efectuat o căutare amănunțită a bazelor de date pentru toate studiile care au inclus fibrilația atrială și toate medicamentele antiaritmice individuale de Clasa I și Clasa III, incluzând, de exemplu, flecainida, propafenona, amiodarona, dronedarona și sotalolul.
Caracteristicile studiilor
Am efectuat căutarea la 5 august 2022 și am identificat 4682 de citări (lucrări), dintre care nouă au fost studii randomizate controlate eligibile (un tip de studiu în care oamenii sunt repartizați aleatoriu la unul dintre cele două sau mai multe grupuri de tratament). Studiile au inclus un total de 3269 de participanți, din șase țări, cărora li s-a administrat fie antiaritmice din Clasa I sau III (sau ambele), fie placebo (pastilă de zahăr)/tratament standard. Persoanele care au participat la studii aveau în medie 59 de ani, iar 71% erau bărbați. Cei mai mulți au avut fibrilație atrială paroxistică (însemnând că nu au fost în fibrilație atrială tot timpul și au alternat cu ritmuri normale).
Rezultate
Am constatat că efectul medicamentelor antiaritmice de Clasa I și/sau III administrate până la aproximativ 3 luni după ablație poate reduce recurența aritmiei de la 0 până la 3 luni și probabil reduce recurența la mai mult de 3 până la 6 luni, deși beneficiul nu pare să continue după 6 luni (dovezile pentru acest ultim rezultat au fost foarte incerte). Am analizat, de asemenea, efectele adverse (complicațiile). Am descoperit că utilizarea de antiaritmice a fost probabil asociată cu o reducere a spitalizării de la 0 la 3 luni. Am identificat, de asemenea, dovezi care sugerează că antiaritmicele nu sunt asociate cu rate diferite de evenimente tromboembolice (coaguli de sânge în creier, plămâni sau picioare), atacuri de cord, deces din orice cauză sau necesitatea repetării ablației, în comparație cu controlul sau tratamentul standard.
Certitudinea rezultatelor
Încrederea noastră în dovezi, în ceea ce privește recurența aritmiilor, a fost scăzută în privința efectului de la 0 la 3 luni, moderată de la 3 până la 6 luni și foarte scăzută la peste 6 luni. Încrederea noastră în dovezile privind reducerea spitalizării pentru aritmii a fost moderată.
Nota traducătorului: Această traducere a fost realizată pentru Cochrane România de Mesaroș Petru-Vasile, medic rezident cardiolog, Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant – Târgu Mureș și Iulia Iuonaș de la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie George Emil Palade Targu Mureș.