Ficatul are diverse funcții, inclusiv producerea și stocarea metaboliților necesari susținerii funcțiilor vitale. Procesează substanțele toxice (inclusiv cele care sunt produse în organism din cauza descompunerii hematiilor îmbătrânite) și le excretă în urma procesării acestora. Acesta produce bilă, care conține substanțe necesare pentru digestia alimentelor. Bila este stocată temporar în vezica biliară și ajunge în intestinul subțire prin intermediul canalului biliar, de obicei ca răspuns la un stimul, cum ar fi ingerarea alimentelor grase. Substanțele toxice procesate sunt transportate în bilă. Acestea sunt în cele din urmă excretate în momentul peristaltismului. Atunci când există o obstrucție a fluxului biliar, produsele de descompunere a celulelor roșii se pot acumula și pot provoca colorarea gălbuie a pielii și a altor mucoase din organism, cum ar fi sclera și suprafața inferioară a limbii. Acest lucru rezultă într-o formă de icter numită icter obstructiv. Obstrucția fluxului biliar este de obicei cauzată de pietre în ductul biliar comun. Aceste pietre pot proveni fie din vezica biliară, fie de la nivelul ductului biliar comun. Majoritatea acestor pietre pot fi extrase endoscopic. Cu toate acestea, o mică proporție a pietrelor necesită recurgerea la intervenție chirurgicală pentru a fi îndepărtate. Alte cauze majore ale obstrucției biliare includ îngustarea canalului biliar care rezultă din inflamația cauzată de pietre, lezarea canalului biliar din timpul colecistectomiilor și cancerul ductului biliar, al pancreasului (un organ situat postero-inferior de stomac care secretă sucurile digestive necesare digestiei alimentelor și insulina care menține valorile normale ale zahărului din sânge) sau al părții superioare a intestinului subțire numită duoden. Rezecția chirurgicală este în prezent singurul tratament curativ disponibil pentru aceste tipuri de cancer. Astfel de intervenții chirurgicale sunt de obicei operații majore. Cu toate acestea, prezența substanțelor toxice cauzată de obstrucția fluxului biliar poate duce la tulburări în fiziologia organismului. Unii chirurgi efectuează anumite proceduri pentru a drena temporar bila înainte de a efectua operația majoră de rezolvare a obstrucției biliare cauzată de pietre, inflamație sau cancer. Aceste proceduri preoperatorii pot fi efectuate endoscopic (prin introducerea la nivel bucal a unui instrument echipat cu o cameră video și care ajunge în intestinul subțire și apoi prin introducerea unui mic tub de drenaj prin instrumentul respectiv și pe lângă obstrucția de la nivelul canalului biliar) sau sub ghidaj radiologic sau alte forme de ghidare imagistică la nivel hepatic. Cu toate acestea, unii chirurgi susțin că procedurile temporare de drenaj biliar nu sunt necesare și că ar trebui efectuată direct intervenția chirurgicală. Am căutat dovezi numai din studii clinice randomizate cu privire la această controversă. Astfel de studii, atunci când sunt efectuate în mod corespunzător, oferă cele mai bune dovezi. Doi autori au obținut aceste informații din studii identificate independent.

Pentru această revizie am inclus șase studii care au implicat 510 pacienți . Numărul de pacienți incluși în studii a variat de la 40 la 202. Toate studiile au prezentat un risc ridicat de părtinire, adică acestea pot supraestima beneficiile și subestima daunele. Nu a existat nicio diferență semnificativă în ceea ce privește riscul de deces între cele două grupuri. Rata complicațiilor grave a fost mai mare la pacienții care au fost supuși drenajului biliar înainte de operație comparativ cu cei care au fost operați direct. Calitatea vieții nu a fost raportată în niciun studiu. Nu au existat diferențe semnificative în ceea ce privește durata spitalizării între cele două grupuri. Costurile nu au fost raportate în niciunul dintre studii. Pe baza celor mai bune dovezi disponibile în prezent, nu există nicio justificare pentru utilizarea drenajului biliar de rutină înainte de o operație majoră la pacienții cu obstrucție a fluxului biliar. Drenajul biliar de rutină nu ar trebui să fie finanțat și poate duce la litigii medico-legale. În plus, pot fi necesare studii bine concepute, cu risc scăzut de erori sistematice și risc scăzut de erori aleatorii.