Introducere

În timpul unei intervenții chirurgicale în anestezie generală, anestezistul va ajusta cantitatea de medicamente anestezice pentru a se asigura că pacientul rămâne inconștient. Această ajustare se face în funcție de semnele clinice, cum ar fi ritmul cardiac sau tensiunea arterială a pacientului, sau de volumul gazului anestezic la sfârșitul respirației (ETAG) pentru anestezia care este administrată sub formă de gaz- o evaluare a cantității de gaz rămasă după ce pacientul expiră. Utilizarea unică a acestor metode poate crește posibilitatea ca pacientului să i se administreze prea puțin sau prea mult anestezic. Trezirea intraoperatorie, un eveniment neplăcut în care un pacient poate deveni suficient de conștient pentru a-și aminti evenimentele din timpul intervenției chirurgicale, este foarte rară și poate fi cauzată de o cantitate prea mică de anestezic. O cantitate prea mare de anestezic poate duce la o perioadă mai lungă de timp necesară pentru revenirea completă din anestezie. Indicele bispectral (BIS) este o scală de măsurare bazată pe activitatea electrică a creierului, iar prin utilizarea unui monitor al activității cerebrale în timpul anesteziei, medicul anestezist poate folosi această scală pentru a decide cantitatea de medicație anestezică care trebuie administrată pacientului.

Aceasta este o actualizare a unei analize care a fost publicată anterior în 2014.

Caracteristicile studiului

Prezenta revizuire este valabilă până la 26 martie 2019. Am găsit 52 de studii cu 41.331 de participanți. Șase studii sunt în așteptarea clasificării (deoarece nu am avut suficiente informații pentru a le evalua), iar două studii sunt în curs de desfășurare. Toate studiile au inclus persoane care au avut o intervenție chirurgicală în anestezie generală. Trei studii au inclus numai persoane care prezentau un risc ridicat de trezire intraoperatorie, iar două studii au inclus numai persoane care nu au fost selectate în funcție de riscul ridicat de trezire intraoperatorie. Patruzeci și opt de studii au comparat anestezia ghidată de BIS cu anestezia ghidată de semnele clinice, iar șase studii au comparat anestezia ghidată de BIS cu anestezia ghidată de ETAG.

Rezultate

Am găsit un număr redus de dovezi care să ateste faptul că anestezia ghidată de BIS poate reduce riscul de conștientizare intraoperatorie. Cu toate acestea, evenimentele au fost rare și doar cinci din cele 27 de studii au raportat incidente. Atunci când a fost utilizată anestezia ghidată de BIS, am constatat mai puține episoade de trezire intraoperatorie, cu până la trei din 1000 , comparativ cu nouă din 1000 atunci când anestezia a fost ghidată de semnele clinice. În plus, am găsit număr redus de dovezi referitor la faptul că BIS poate îmbunătăți timpul de recuperare - timpul necesar pentru ca oamenii să deschidă ochii a fost mai scurt, la fel de scurt ca și timpul de orientare și timpul de externare din unitatea de îngrijire post-anestezie.

Nu am găsit nicio dovadă a unei diferențe în ceea ce privește episoadele de trezire intraoperatorie în funcție de faptul că anestezia a fost ghidată de BIS sau de ETAG, deși, din nou, au existat puține episoade de trezire (1 la 1000 în fiecare grup). Doar un singur studiu care a comparat anestezia ghidată de BIS cu cea ghidată de ETAG a măsurat timpii de recuperare; aceste dovezi de certitudine redusă au arătat că externarea din unitatea de îngrijire postanestezică a fost mai rapidă dacă anestezia a fost ghidată de BIS. Niciun studiu care a comparat BIS cu anestezia ghidată de ETAG nu a măsurat timpul până la deschiderea ochilor sau timpul necesar pentru orientare.

Certitudinea probelor

Am utilizat GRADE pentru a reduce la minim incertitudinea dovezilor. Incidența trezirii intraoperatorii este atât de rară și, cu toate că am găsit câteva studii mari, am ajuns la concluzia că dovezile sunt încă imprecise. În plus, am considerat că multe studii au avut limitări din cauza riscurilor ridicate sau neclare de erori sistematice. De exemplu, toți anesteziștii erau conștienți de utilizarea unui monitor BIS suplimentar și nu am putut fi siguri de modul în care acest lucru a afectat practica standard a anesteziștilor.

În plus, am observat că unele studii nu au raportat o definiție clară a trezirii intraoperatorii. Momentele de măsurare au fost diferite, iar metodele utilizate pentru a identifica trezirea intraoperatorie au fost, de asemenea, diferite și ne-am așteptat ca unele instrumente de evaluare să fie mai cuprinzătoare decât altele.

Concluzie

Trezirea intraoperatorie este rară și, în ciuda găsirii unui număr mare de studii eligibile, dovezile privind eficacitatea utilizării BIS pentru a ghida profunzimea anestezică sunt imprecise. Am găsit dovezi cu grad redus de certitudine referitor la faptul că anestezia ghidată de BIS, în comparație cu anestezia ghidată de semnele clinice, poate reduce episoadele de trezire intraoperatorie și poate îmbunătăți timpii de recuperare la persoanele care au suferit o intervenție chirurgicală în anestezie generală. Nu am găsit nicio dovadă a unei diferențe între anestezia ghidată de BIS și anestezia ghidată de ETAG și, de asemenea, am considerat că aceste dovezi au un grad scăzut de certitudine.