Mesaje cheie

Prevenția și tratamentul encefalopatiei hepatice, la persoanele cu ciroză, depinde în mare măsură de utilizarea compusului pe bază de lactuloză. Rifaximina nu este utilizată pentru a trata encefalopatia hepatică, în prezent, dar este utilizată ca supliment la lactuloză pentru a ajuta la prevenirea encefalopatiei hepatice la persoanele al căror răspuns la lactuloză este inadecvat.

Am constatat că combinarea rifaximinei cu lactuloză a îmbunătățit encefalopatia hepatică, a redus riscul de deces și a redus riscul de apariție al efectelor secundare, pe lângă prevenirea recidivelor.

Ar trebui considerată utilizarea sa pe scară mai largă în tratamentul persoanelor cu encefalopatie hepatică.

Ce reprezintă ciroza și encefalopatia hepatică?

Ciroza este o afecțiune pe termen lung în care țesutul cicatricial (fibroză) înlocuiește țesutul hepatic normal, adesea ca urmare a consumului excesiv de alcool, a excesului de greutate sau al unei infecții cronice cu virus hepatic B/C. Persoanele cu ciroză dezvoltă în mod frecvent o afecțiune numită encefalopatie hepatică, care le afectează funcțiile mentale și neurologice. Această complicație poate avea un efect negativ asupra supraviețuirii lor. Motivul exact pentru care persoanele cu ciroză dezvoltă encefalopatie hepatică este necunoscut, dar se crede că excesul de amoniac care este produsă în principal în colon, joacă un rol important. Severitatea simptomelor encefalopatiei hepatice variază de la dificultăți minore ale funcției mentale până la modificări evidente ale mișcărilor, ale statusului mental și ale stării de conștiență. Schimbările minore ale stării de concentrare, comportamentului și funcțiilor zilnice sunt clasificate ca și encefalopatie hepatică minimă. Anomaliile și modificările mai evidente ale stării de conștiență sunt clasificate drept encefalopatie hepatică manifestă. Simptomele evidente pot apărea episodic sau pot fi prezente în permanență.

Cum se tratează encefalopatia hepatică?

Dizaharidele neresorbabile (zaharuri), lactuloză și lactitolul, sunt medicamentele cel mai frecvent utilizate în tratarea encefalopatiei hepatice. Acestea reduc nivelul de amoniac din sânge prin mecanisme multiple, în principal în intestin. Rifaximina este un antibiotic care nu este absorbit în fluxul sanguin, ci acționează doar în intestin, unde reduce atât producția de amoniac de către bacteriile intestinale cat și absorbția amoniacului în sistemul sanguin. Acest efect poate fi benefic pentru persoanele cu encefalopatie hepatică.

Ce ne-am dorit să aflăm?

Am vrut să aflăm dacă rifaximina poate fi utilizată pentru a preveni și trata encefalopatia hepatică la persoanele cu ciroză; dacă face acest lucru mai bine decât lipsa unui tratament medicamentos, o pastilă inactivă (placebo) sau dizaharidele neresorbabile; dacă ar putea exista un beneficiu suplimentar dacă rifaximina este utilizată împreună cu o dizaharidă neresorbabilă; și dacă au existat efecte secundare nedorite.

Cum am procedat?

Am căutat studiile care au analizat rifaximina în comparație cu lipsa tratamentului, placebo sau dizaharide neresorbabile la persoanele cu ciroză cu encefalopatie hepatică sau cu risc de a dezvolta encefalopatie hepatică. De asemenea, am căutat studiile care au utilizat rifaximină plus dizaharide neabsorbabile în comparație cu dizaharide neresorbabile singure.

Rezultatele studiilor au fost comparate și sintetizate, iar credibilitatea dovezilor a fost evaluată în baza unor factori precum metodologia și dimensiunea studiilor.

Ce am descoperit?

Am identificat 41 de studii clinice la care au participat 4545 de persoane, care au fost repartizate aleatoriu în grupuri de tratament. Toți participanții sufereau de ciroză, în principal din cauza consumului excesiv de alcool sau a hepatitei virale cronice. Participanții au fost clasificați ca având encefalopatie hepatică acută (13 studii), cronică (7 studii) sau minimă (8 studii), sau au fost considerați ca fiind la risc de dezvoltare a acesteia (13 studii). Studiile au comparat rifaximina cu un placebo (12 studii), nicio intervenție (1 studiu) sau lactuloză/lactitol (14 studii). În 18 studii, rifaximina a fost administrată împreună cu lactoză/lactitol, iar rezultatele au fost comparate cu efectul administrării de lactoză/lactitol în monoterapie.

Analiza datelor a constatat că administrarea de rifaximină singură poate contribui la îmbunătățirea calității vieții și a performanței testelor utilizate pentru evaluarea funcției mentale la persoanele cu encefalopatie hepatică minimă. Cu toate acestea, lactuloza este probabil la fel de eficientă și este considerabil mai ieftină. Nu au existat diferențe în ceea ce privește beneficiile și efectele secundare ale rifaximinei atunci când a fost comparată direct cu lactuloza/lactitolul. Cu toate acestea, atunci când rifaximina a fost administrată împreună cu lactuloză/lactitol, a redus riscul de deces (de la 14,8% la 10,1%), a redus riscul de efecte secundare nedorite (de la 34,4% la 17,6%) și a dus la o ameliorare a encefalopatiei hepatice (de la 86,9% la 33,8%) în comparație cu utilizarea lactulozei singure.

Care sunt limitele dovezilor?

Suntem nesiguri sau avem doar o încredere moderată în constatările noastre, ceea ce înseamnă că nu putem trage concluzii mai ferme cu privire la efectele rifaximinei. Acest lucru s-a datorat, în principal, faptului că persoanele din studii ar fi putut fi conștiente de tratamentul pe care îl primesc și nu toate studiile au furnizat date despre rezultatele care ne interesau. De asemenea, multe studii au fost prea mici pentru ca noi să putem fi siguri de rezultatele lor. Sunt necesare mai multe studii de înaltă calitate.

Cât de actuale sunt aceste dovezi?

Prezenta revizie a fost actualizată ultima dată în 2023 ianuarie 2021.